Din nou la radio!

În seara aceasta (miercuri, 25 ianuarie) voi vorbi despre homeschooling în cadrul emisiunii Povestea Norilor de pe Radio Romania Junior. Aș vrea să-i mulțumesc (și aici) Andreei Mihaela Stan, gazda emisiunii, pentru șansa de a vorbi la radio despre acest concept care mi-e atât de drag. Pe lângă emisiunea pomenită, Andreea are încă un proiect interesant numit Zana Norilor: un concept dedicat dezvoltării emoționale a copiilor bazat pe simbolistica norilor-emoții și concretizat într-o carte pentru copii, un joc original, o agendă, un spectacol pentru școli.

Ne veți putea asculta de la ora 20:00 până la 21:00, la radioul din dotare sau pe internet, accesând site-ul Radio Romania Junior. Audiție plăcută!

Aștept părerile voastre aici, în secțiunea de comentarii, pe mail la ursuandreea85[at]gmail[punct]com sau pe pagina de Facebook.

Prea multe jucării…

Anul trecut am scris despre Moș Crăciun și despre cum, dacă alegem să-i încurajăm pe copii să creadă în el, ar fi bine să-i scutim de condiționări și amenințări.

Anul acesta veți crede că m-am transformat într-un adevărat  Grinch (scuze, însă n-am găsit echivalentul românesc). Cred că totul a început cu postarea Dianei despre consumism și marketing agresiv. Și-a culminat cu un articol cules de pe facebook despre efectul excesului de jucării asupra copiilor.

Poate și vizita la hypermarket de-aseară m-a făcut să mă gândesc serios la treaba asta cu Crăciunul și darurile. Da, știu ce se spune: nu-i despre daruri, e despre generozitate, căldură, împărtășire. Ce bine-ar fi! Însă, din păcate, Crăciunul nu prea e despre toate astea. Mai ales pentru copii. Cred că pentru majoritatea, totul se rezumă la cadouri. Asta așteaptă, asta visează, asta speră: să primească tot ce-au scris pe listă sau în scrisorica pentru Moș Crăciun. Și nu-i putem învinovăți, din moment ce noi începem încă din primul an de viață să-i învățăm așa. Cu cele mai bune intenții, desigur, însă fără să ne gândim prea mult dacă efectul va fi într-adevăr cel sperat. Citește în continuare

Bibi are nevoie de noi!

Am ezitat, spre rușinea mea, să pun pe blog postarea asta. ”Un alt fel de educație” nu e ceea aș numi blog convențional, ci e cumva specializat. Și mă temeam că poate voi, cititorii, vă așteptați să găsiți aici doar conținut informativ despre alternative educaționale. Și chiar n-aș vrea să vă dezamăgesc.

Dar cazul lui Bibi m-a impresionat profund, la fel cum m-au emoționat toți cei care s-au mobilizat pentru a strânge banii de care are nevoie. Așa că n-am putut sta cu mâinile în sân. M-am alăturat grupului de mămici care confecționează diverse lucrușoare frumoase pentru a fi vândute la Talcioc (da, mă pricep puțin la croitorie și, dacă sunteți curioși, îmi puteți vedea și cumpăra creațiile sambăta asta la Casa Mărgărit), am postat link-uri pe rețelel de socializare, am pus banner pe blog (l-ați observat cumva?), am dat sms la 848. Mi-a rămas să vă spun și vouă:

Cu 2 euro „Donezi o picatura de viata „. Trebuie doar să trimiți un sms gol la 848 în perioada 10-16 decembrie.

Sau poți suna de pe Romtelecom la următoarele numere:

0 900 900 301– 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel

Și mai poți dona oricând în contul lui Bibi:
cont (lei) RO24 BTRL 0140 1201 N396 55XX
Banca Transilvania
Titular cont: Filip Bogdan-Liviu

Dacă vreți să combinați o faptă bună cu un cadou, puteți cumpăra de pe pagina de Facebook dedicată lui Bibi tot felul de lucruri, de la hăinuțe de copii pictate manual la accesorii handmade donate de oameni talentați. Și, desigur, nu uitați de Talciocul de sâmbătă! Eu voi fi acolo cu decorațiuni pentru brad și casă.

Despre Bibi puteți citi pe blogul lui, dacă nu îl cunoașteți deja.

Lume, lume! Hai la talcioc!

Bătaia

Am găsit în sfârșit ocazia sau poate curajul de a scrie despre bătaie. De ce curajul? Pentru că e un subiect controversat și nu pot să știu ce reacții o să stârnească articolul meu.

Eram într-o zi în parc cu fetele unei prietene. Eram doar noi trei, deci jucam rolul de ”adult supraveghetor”, adică stăteam pe iarbă la soare și le urmăream cu privirea pe leagăn, pe tobogan și pe unde le mai ducea joaca. Pentru că le deranja nisipul care le intra în pantofi, m-au întrebat dacă se pot descălța. Le-am zis că mi se pare în regulă și mi-au adus pantofii, plecând apoi încântate să se cațare pe un ansamblu din cele pe care le găsești în parcurile de joacă (habar n-am cum să le spun). O altă fetiță, de vreo 2 anișori, le-a privit cu ochi mari pe când se descălțau. Vizibil încântată, și-a întrebat mama dacă poate și ea să-și dea jos pantofii, cu o voce dulce și un ”te rooooog”. Citește în continuare

Mesaj pentru bunicii de astăzi și de mâine

Am descoperit de curând o carte minunată despre creșterea copiilor: The Natural Child – Parenting from the Heart, de Jan Hunt. V-ați prins că o recomand, sunt sigură, dar permiteți-mi să vă arăt un mic fragment care m-a uns pe suflet și mi-a adus în minte o grămadă de amintiri mai bune și mai puțin bune legate de bunicii mei. Dacă aveți părinți pe care încercați să-i ajutați să relaționeze mai bine cu nepoții sau aveți norocul de părinți empatici și plini de iubire arătați-le textul de mai jos. Pun pariu c-o să le placă! 😉

În ultimii ani am început în sfârșit să extindem drepturile și libertățile și asupra copiilor. Ce înseamnă lupta noastră legată de drepturile copiilor pentru bunici, care au fost crescuți în vremuri atât de diferite? Un rezultat este că copiii nu mai sunt priviți drept proprietate, putând fi manipulați prin amenințări și pedepse pentru a împlini nevoile părinților și bunicilor. Începem să privim copiii drept persoane adevărate cu sentimente adevărate, care trebuie tratate cu aceeași demnitate și același respect precum toți ceilalți. Citește în continuare

10 jocuri distractive pentru o vacanță minunată

Iată c-a venit în sfârșit și vacanța cea mare! Și, dacă tot plec lunea asta pe o plaja frumoasă, m-am gândit să vă las o postare să vă țină de urât (celor care au fost deja în concediu sau mai au de așteptat). Am ales un subiect distractiv, potrivit cu atmosfera de vacanță: jocurile. Dar, ca să nu mă-ndepărtez de subiectul meu preferat, o să vă reamintesc de potențialul educațional considerabil al joculețelor pe care le luăm de obicei aproape-n râs.

Jocuri pentru călătoria cu mașina sau cu trenul

”Fermierul s-a dus la piață”

Primul jucător începe spunând: ”Fermierul s-a dus la piață și a luat cu el un… ” purcel sau orice altceva, chiar dacă nu are legătură cu o fermă. Jucătorul din stânga repetă ce a spus cel dinainte și adaugă un obiect. Jucătorii iau cuvântul pe rând, repetând tot ce s-a spus înainte și adăugând câte un obiect. Desigur, cu cât lista e mai lungă, cu atât este mai greu de reținut. Jucătorul care greșește lista de obiecte este eliminat. Jocul continuă până când rămâne o singură persoană.

Puteți personaliza jocul înlocuind fermierul cu un alt personaj și piața cu o altă locație. Puteți folosi chiar membrii familiei: ”Mătușa Sanda s-a dus la ștrand și-a luat cu ea….”.

Tenis cu vorbe

Grupul se împarte în echipe egale. Unul dintre jucători alege un domeniu general, cum ar fi fructele. Cei din cealaltă echipă dau un nume de fruct. Fiecare echipă are cinci secunde să adauge un alt nume de fruct. Jocul continuă până când o echipă nu se mai poate gândi la un fruct nou. Echipa câștigătoare alege următorul domeniu. Citește în continuare