Prea multe jucării…

Anul trecut am scris despre Moș Crăciun și despre cum, dacă alegem să-i încurajăm pe copii să creadă în el, ar fi bine să-i scutim de condiționări și amenințări.

Anul acesta veți crede că m-am transformat într-un adevărat  Grinch (scuze, însă n-am găsit echivalentul românesc). Cred că totul a început cu postarea Dianei despre consumism și marketing agresiv. Și-a culminat cu un articol cules de pe facebook despre efectul excesului de jucării asupra copiilor.

Poate și vizita la hypermarket de-aseară m-a făcut să mă gândesc serios la treaba asta cu Crăciunul și darurile. Da, știu ce se spune: nu-i despre daruri, e despre generozitate, căldură, împărtășire. Ce bine-ar fi! Însă, din păcate, Crăciunul nu prea e despre toate astea. Mai ales pentru copii. Cred că pentru majoritatea, totul se rezumă la cadouri. Asta așteaptă, asta visează, asta speră: să primească tot ce-au scris pe listă sau în scrisorica pentru Moș Crăciun. Și nu-i putem învinovăți, din moment ce noi începem încă din primul an de viață să-i învățăm așa. Cu cele mai bune intenții, desigur, însă fără să ne gândim prea mult dacă efectul va fi într-adevăr cel sperat. Citește în continuare

Cine este Moș Crăciun?

Nu-mi aduc aminte cum e să crezi în Moș Crăciun. Sunt cea mai mare dintre copiii familiei și mi-am asumat devreme rolul de a-i ajuta pe părinți să ducă la bun sfârșit complicata misiune a Crăciunului. Mă străduiam să-i ”păcălesc” pe cei mici și să-i conving de existența Moșului. De la locuința din Laponia, fabrica de jucării în care lucrează spiridușii, sania magică și renii minunați, până la barba albă și ochii săi blânzi, toate prindeau viață în ochii mirați ai fratelui meu și ai verișoarelor. Îmi amintesc și acum chicotele de bucurie pură din dimineața de Crăciun, când bradul era asaltat de mânuțe plinuțe și ochișori nerăbdători. Nu pot uita nici privirile înduioșate ale părinților și ale bunicilor, care se emoționau până la lacrimi privindu-ne. Erau vremuri destul de grele (pe la începutul anilor 90), dar sărbătorile de iarnă rămâneau o sursă inepuizabilă de bucurie și adulții din familie făceau eforturi serioase pentru ca totul să meargă bine. Citește în continuare