Gever Tulley reimaginează educația

Gever Tulley este un inginer programator care și-a pus în practică interesul pentru educația informală contribuind la fondarea unei tabere de vară numită Tinkering School. Acolo, copiii construiesc diverse lucruri, folosind unelte reale, chiar și electrice.

Gever a avut câteva intervenții la faimoasele TEDTalks, unde și-a prezentat perspectiva asupra educației, proiectul Tinkering School și lucrurile pe care crede că cei mici ar trebui lăsați să le facă.

Summerhill sau copilăria free-range

Am primit de peste mări și țări o carte minunată, pe care am savurat-o pagină cu pagină: A Free Range Childhood: Self Regulation at Summerhill School*, de Matthew Appleton.

Matthew Appleton a fost houseparent la Summerhill timp de nouă ani, având în grijă un grup de băieți între 10 și 13 ani. Notițele scrise de el de-a lungul acelor ani au luat forma unei cărți din dorința de a dezvălui măcar o parte din ceea ce este cu adevărat Summerhill, după ce a constatat că vizitatorii și mass-media nu reușesc să se detașeze de prejudecăți pentru a privi deschis această comunitate.

De ce e nocivă segregarea copiilor după vârstă?

În 1991, școala din satul Izvorul Muntelui era în linii mari aceeași ca atunci când fusese fondată. Cea mai mare și mai frumoasă clădire din sat (cu excepția bisericii, desigur) adăpostea o cancelarie umilă, două săli de clasă și o cămăruță-depozit.  Fiind vorba despre un sat răsfirat, de munte, copiii erau puțini și de vârste diferite. Singurul învățător, domnul Urzică,  era un om blând (în ciuda numelui), aflat la acea vârstă vagă, între tinerețe și bătrânețe. Prin urmare, copiii de clase diferite învățau simultan, în aceeași sală de clasă încălzită iarna de o sobă zdravănă.

Teacher, leave the kids alone!

În școlile democratice nu sunt profesori. Sau ceea ce numim noi profesori. Sunt numai adulți care le oferă copiilor ajutor atunci când au cu adevărat nevoie și îl solicită.

În școlile democratice singurii responsabili pentru educația copiilor sunt înșiși copiii. Adulții sunt eliberați de responsabilitatea absurdă și copleșitoare de a hotărî și de a planifica procesul de învățare. De fapt, în aceste școli  nu există programe sau planificări de niciun fel, ci doar 🙂 curiozitate naturală, motivație intrinsecă, pasiuni, preferințe, talente, interese și ritm propriu de învățare.

De ce Educație Democratică?

Pentru că, din încăpățânarea de a se concentra pe ”concurență” și pe ”achiziția unor cunoștințe de bază comune”, educația tradițională ignoră total impactul emoțional al experienței școlare. Rezultatul? Copii triști, obosiți, plictisiți, nervoși, uneori violenți, care pot recita poezii și lecții întregi de istorie, dar nu pot gândi pentru ei înșiși.

Educația Democratică are ca scop persoana fericită, sănătoasă, liberă, independentă și bine adaptată. Pentru a atinge acest ideal, școlile democratice eliberează copilul de presiuni și de evaluări, pentru ca el să se poată dezvolta conform propriei nevoi de cunoaștere.