”Învăț, dar îmi puneți 10?”

Am urât multe lucruri care fac parte din meseria de profesor, dar niciunul la fel de mult ca notarea. Simplul fapt de a desemna un număr pentru activitatea, cunoștințele sau abilitățile unui copil mi se pare absurd. Iar perspectiva copiilor asupra notelor este ușor de sintetizat: ”Trebuie să învățăm ca să luăm note bune (recompensele) și să evităm notele proaste (pedepsele).”

Notarea este doar un sistem elaborat de etichetare și de clasificare (a se citi control), care, culmea!, nu este și nici nu poate fi obiectiv. Din păcate, totul (curriculumul național, programele pe discipline, activitățile de învățare, obiectivele de învățare) este gândit în vederea evaluării.

Pedepsiți sau răsplătiți = copii nefericiți (II)

Wesley Bedrosian

Pedepsiți prin recompense?

O discuție cu Alfie Kohn

de Ron Brandt

Atât recompensele, cât și pedepsele, spune autorul cărții Punished by rewards, Alfie Kohn, sunt modalități de a manipula comportamentul care distrug potențialul de învățare autentică. În schimb, el susține oferirea unui curriculum atractiv și a unei atmosfere empatice ”astfel încât copiii să poată acționa în spiritul dorinței lor naturale de a afla”.

Următorul interviu a avut loc la Conferința anuală ASCD pe 27 martie 1995, în San Francisco.

Alfie, noi, educatorii, folosim pedeapsa destul de mult, dar am ajuns să înțelegem că nu reprezintă o motivație eficientă. Am fost convinși că este mult mai bine să o înlocuiești cu recompense. Dar tu vii acum și spui că și asta e greșit. De ce?

Pedepsiți sau răsplătiți = copii nefericiți (I)

Câinele lui Pavlov, despre Pavlov:
– Ce reflex condiționat i-am creat! Cum se aprinde lumina, cum îmi aduce de mâncare! 🙂

Totul a început atunci când cercetătorii (cunoscuți drept behavioriști sau comportamentiști) au observat că pot dresa diverse animale prin întărire pozitivă sau negativă. Pe scurt: dacă animalul face ceea ce  așteaptă cercetătorul  primește ceva de mâncare, iar dacă nu face, primește un mic șoc electric. Evident, pentru a evita șocul și pentru a primi mâncarea, animalele repetau comportamentul dorit. Ceea ce i-a făcut pe cercetători să creadă că au găsit o adevărată mină de aur: o rezervă inepuizabilă de strategii de controlare a comportamentului. S-au grăbit, bineînțeles, să-și extindă concluziile asupra rasei umane și le-au oferit părinților și educatorilor repere pentru un control mai eficient asupra copiilor.