Școala ne prostește

 de John Taylor Gatto

Sunt pe la mijlocul primei mele lecturi din John Taylor Gatto și trebuie să vă spun că m-a prins. Este uimitor, atât ca stil, cât și ca idei. Vă recomand cu căldură, aș fi vrut să spun, numai că nu cred că acest clișeu poate transmite pasiunea pe care mi-a stârnit-o în numai câteva zeci de pagini Dumbing Us Down: The Hidden Curriculum of Compulsory Schooling

Am ales două fragmente din capitolul The Psychopathic School care mi-au atras atenția prin sinceritatea cu care sunt prezentate scopurile reale ale școlarizării și efectele ei. Vă recomand și traducerea aceasta care sintetizează perspectiva neconvențională lui Gatto asupra rolului de profesor.

Citește în continuare

Disciplina este problema – nu soluția!

În cele câteva luni în care am ”predat” la o școală de stat am putut observa în plină desfășurare lupta pentru putere dintre elevi și profesori. În ciuda încercărilor mele, disperate uneori, de a crea o relație de colaborare cu copiii, am înțeles, în cele din urmă, că o astfel de misiune nu are șanse de izbândă în sistemul tradițional. Oricât de bun profesor ai fi, oricât de progresiv ai gândi și oricât de mult ai iubi copiii, sunt prea multe constrângeri exterioare de care nu poți face abstracție (programa, segregarea pe vârste, orarul, evaluarea, notele etc.) În mod deloc surprinzător, aceste constrângeri sunt cele care fac să eșueze, din start, orice efort de creare a unui mediu propice învățării autentice.

Citește în continuare

Pedepsiți sau răsplătiți = copii nefericiți (I)

z127427125

Câinele lui Pavlov, despre Pavlov:
– Ce reflex condiționat i-am creat! Cum se aprinde lumina, cum îmi aduce de mâncare! 🙂

Totul a început atunci când cercetătorii (cunoscuți drept behavioriști sau comportamentiști) au observat că pot dresa diverse animale prin întărire pozitivă sau negativă. Pe scurt: dacă animalul face ceea ce  așteaptă cercetătorul  primește ceva de mâncare, iar dacă nu face, primește un mic șoc electric. Evident, pentru a evita șocul și pentru a primi mâncarea, animalele repetau comportamentul dorit. Ceea ce i-a făcut pe cercetători să creadă că au găsit o adevărată mină de aur: o rezervă inepuizabilă de strategii de controlare a comportamentului. S-au grăbit, bineînțeles, să-și extindă concluziile asupra rasei umane și le-au oferit părinților și educatorilor repere pentru un control mai eficient asupra copiilor. Citește în continuare