De ce e nocivă segregarea copiilor după vârstă?

În 1991, școala din satul Izvorul Muntelui era în linii mari aceeași ca atunci când fusese fondată. Cea mai mare și mai frumoasă clădire din sat (cu excepția bisericii, desigur) adăpostea o cancelarie umilă, două săli de clasă și o cămăruță-depozit.  Fiind vorba despre un sat răsfirat, de munte, copiii erau puțini și de vârste diferite. Singurul învățător, domnul Urzică,  era un om blând (în ciuda numelui), aflat la acea vârstă vagă, între tinerețe și bătrânețe. Prin urmare, copiii de clase diferite învățau simultan, în aceeași sală de clasă încălzită iarna de o sobă zdravănă.