Cum ne împiedică uniunea dintre psihologia dezvoltării și sistemul școlar să înțelegem copiii (II)

de Peter Gray

Pentru a înțelege copiii trebuie să-i observăm când sunt liberi

1.       Școala este un loc în care copiii sunt mai mult sau mai puțin constant conduși de către adulți.

În școală, deciziile legate de ce se face, când se face și cum se face sunt luate de către profesor sau de către autoritățile superioare acestuia. Treaba elevului este să urmeze instrucțiuni. Cred că acest fapt are o influență imensă asupra modurilor în care psihologii au gândit și studiat comportamentul copiilor. Există foarte puține cercetări sau teorii despre cum iau copiii decizii, cum preiau inițiativa sau cum se implică în lumea din jurul lor. Există, în schimb, foarte multe date despre cum răspund la întrebări puse de adulți și cum procesează sau memorează informații date de aceștia. Citește în continuare

Cum ne împiedică uniunea dintre psihologia dezvoltării și sistemul școlar să înțelegem copiii (I)

de Peter Gray

Pentru a înțelege copiii trebuie să-i observăm când sunt liberi

Ați văzut vreodată Manualul de psihologie infantilă? Dacă nu, vă provoc să-i aruncați o privire data viitoare când aveți șansa să vizitați o bibliotecă universitară. Manual este o denumire nepotrivită pentru lucrarea aceasta; ai nevoie de ambele mâini ca să-i cari toate volumele și, dacă ai un spate mai șubred, ar fi bine să faci mai multe drumuri. Restul titlului – de psihologie infantilă – este, în opinia mea, la fel de nepotrivit.

Cea mai recentă ediție are patru volume ce adună aproape 5000 de pagini cu câte două coloane de text. Este împărțit în 79 de capitole, fiecare scris de un anumit expert sau grup de experți într-un anumit aspect al dezvoltării copiilor. Lista autorilor ar putea fi baza unui articol despre somitățile psihologiei dezvoltării. [1] Citește în continuare

Copiii se educă singuri: trecere în revistă a unora dintre dovezi

Vă mai amintiți de Peter Gray și blogul lui, Freedom to learn? L-am pomenit cu ceva timp în urmă, când am scris despre importanța jocului și despre nevoia de a nu mai împărți copiii pe vârste.  Mă bucur nespus că vă pot  împărtăși o veste bună: de-acum înainte vă veți putea delecta cu articolele lui în româna noastră dragă. N-am mai putut aștepta și-am ales una dintre primele serii de articole, despre un subiect care mi-e din ce în ce mai drag: copiii care învață singuri. Lectură plăcută!


Copiii se educă singuri: trecere în revistă a unora dintre dovezi

Copiii sunt proiectați de natură să învețe singuri.

Publicat pe 16 Iulie 2008

Ca adulți avem anumite responsabilități față de copiii noștri și de copiii lumii. Este răspunderea noastră să creăm un mediu sigur, sănătos și plin de respect în care copiii să se poată dezvolta. Este răspunderea noastră să ne asigurăm că au mâncare adecvată, aer curat, locuri non-toxice în care să se joace și multe ocazii să interacționeze liber cu oameni de toate vârstele. Este răspunderea noastră să fim modele de decență umană. Dar lucrul pentru care nu trebuie să ne facem griji este cum să-i educăm pe copii. Citește în continuare