Cum să-ți sfătuiești și să-ți ajuți copiii fără să-i (și să te) înnebunești (II)

de Peter Gray

 

Recomandări pentru a-ți ajuta copiii fără a-i sâcâi

Mulți părinți din zilele noastre își duc copiii la sporturi conduse de adulți deoarece le consideră mai sigure și mai bune pentru ei decât joaca liberă. Dar, de fapt, există dovezi conform cărora este mai probabil ca cei mici să sufere accidentări serioase la astfel de sporturi decât în timpul jocului liber (vezi postarea de pe 27 Oct. 2009 și cartea lui Mark Hyman, Until it Hurts: America’s Obsession with Youth Sports). Pentru a îndeplini cerințele de a ”câștiga” sau de a deveni ”vedete” în sporturile conduse de adulți, copiii joacă accidentați, își suprasolicită anumiți mușchi, anumite oase și încheieturi, din cauza naturii repetitive a activității, și se implică în confruntări fizice și eforturi pe care discernământul lor nu le-ar permite dacă s-ar juca liber.

Uniformă, haine de firmă sau libertate?

Cine nu-și amintește uniforma de școală primară? Cămașa sau rochița cu pătrățele mici baby blue, șorțulețul albastru și gulerașul simplu sau cu danteluță, pe toate le suportam fără să crâcnim. De fapt, nu-mi aduc aminte să mă fi deranjat. Îmi era indiferentă. La vârsta aceea, hainele îmi erau indiferente. Comode să fi fost, ca să mă pot juca în voie, în rest, nu conta nimic. Apoi am trecut  în clasa a cincea, în cadrul unui liceu cu tradiție, în care uniforma se purta cu mândrie de la clasa I până la clasa a XII-a.  Noi, cei mici, eram foarte mândri că purtăm aceleași haine cu liceenii la care nici nu îndrăzneam să ne uităm direct. Cred că cei mari  erau și ei mândri de uniformă, căci era simbolul unei tradiții.