Unschooling: o abordare de tipul „nu te băga”?

de Idzie Desmaires

Am auzit, prea des pentru gustul meu, unschooling-ul fiind descris (în mare parte de către nepracticanți sau de către cei care abia iau contact cu acesta) ca o abordare  de tip ”așteaptă până când întreabă ei” sau ”nu te băga” și asta mă face de fiecare dată să oftez. Mă întreb dacă nu cumva asta vine de la faptul că relaționarea multor părinți cu copiii lor este deseori confruntațională, autoritară și, în general, de o natură mai coercitivă? Poate când se gândesc la ”a nu-i forța” pe copii să facă anumite lucruri, cred că nu le-ar putea nici sugera activități sau altceva, pentru că modul în care sunt obișnuiți să interacționeze cu copiii lor este cel al al unui Părinte sau Profesor autoritar! Poate nu-i așa. Doar am propus asta, pentru că nu știu de fapt de *unde* vine această prejudecată! Dacă aveți vreo idee, mi-ar plăcea s-o aud. 🙂 Dar să mergem mai departe.

Indiferent de unde vine această prejudecată, rămâne faptul că este destul de comună. Și e atât de departe de adevăr! Cred că oamenii se lasă prinși de ceea ce percep ca reguli, de ce ”face” și ”nu face” sau ce ”poate” și ”nu poate face” un copil neșcolit, încât esența filozofiei și a stilului de viață, acela al părinților și copiilor trăind și învățând liberi împreună, pare să fie uitată. Citește în continuare

Unschooling – un stil de viață

De când am început să scriu și să discut mai serios despre conceptul de unschooling, am înțeles că oamenii sunt reticenți și pentru că unschooling-ul nu e doar o alternativă la școlarizare. E mult mai mult decât atât. E, așa cum spune titlul, un stil de viață. Care poate nu i se potrivește oricărei familii.

Prinși în traiul convențional de zi cu zi, ne e greu să vedem o alternativă. Nu ne putem închipui cum ar fi să nu ducem copiii la școală în fiecare dimineață și să nu-i revedem după 4-6-8 ore, pentru a ne bucura de câteva ceasuri  împreună  înainte de culcare (sigur, asta dacă nu sunt cine știe ce teme sau proiecte de făcut). Școala e atât de adânc săpată în mințile noastre încât cuvântul ”copil” e ușor echivalat cu ”elev”, iar ”copilărie” cu ”școală”. Citește în continuare