Din nou la radio!

În seara aceasta (miercuri, 25 ianuarie) voi vorbi despre homeschooling în cadrul emisiunii Povestea Norilor de pe Radio Romania Junior. Aș vrea să-i mulțumesc (și aici) Andreei Mihaela Stan, gazda emisiunii, pentru șansa de a vorbi la radio despre acest concept care mi-e atât de drag. Pe lângă emisiunea pomenită, Andreea are încă un proiect interesant numit Zana Norilor: un concept dedicat dezvoltării emoționale a copiilor bazat pe simbolistica norilor-emoții și concretizat într-o carte pentru copii, un joc original, o agendă, un spectacol pentru școli.

Ne veți putea asculta de la ora 20:00 până la 21:00, la radioul din dotare sau pe internet, accesând site-ul Radio Romania Junior. Audiție plăcută!

Aștept părerile voastre aici, în secțiunea de comentarii, pe mail la ursuandreea85[at]gmail[punct]com sau pe pagina de Facebook.

Cazul împotriva notelor (II)

de Alfie Kohn

Îmbunătățirea notării: goana după cai verzi pe pereți?

”Susțineam notarea pe baza standardelor, mișcare foarte importantă în sine, dar a fost nevoie de un impuls din partea unor educatori mari pentru a mă face să înțeleg că dacă vreau să-mi concentrez evaluarea asupra unui feedback autentic, atunci ar trebui să abandonez notele cu totul.” – Jason Bendell, profesor la o școală generală din New Jersey (2010)

Mult din ceea ce este recomandat în numele ”evaluării pentru învățare” (și, tot din aceeași ligă, al ”evaluării formative”) mă neliniștește: practicile recomandate par deseori prefabricate și mecaniciste; imperativele colectării de date par să fie mai importante decât copiii înșiși și decât scopul de a-i ajuta să capete mai mult entuziasm pentru ceea ce fac. Totuși, dacă se face doar ocazional și cu moderație, cred că este posibil să evaluezi pentru învățare. Dar notarea pentru învățare este, parafrazând un slogan din anii 60, ca bombardarea pentru menținerea păcii. Notarea și ierarhizarea elevilor (și a eforturilor acestora de a înțelege lucrurile) sunt inerent contraproductive. Citește în continuare

Cazul împotriva notelor (I)

de Alfie Kohn

[Aceasta este o versiune ușor extinsă a articolului publicat.]

”Îmi amintesc prima dată când a fost adăugată o rubrică pentru notare la una dintre scrierile mele… Dintr-odată, toată bucuria mi-a fost luată. Scriam pentru o notă – nu mai exploram pentru mine însămi. Vreau să recuperez asta. O voi recupera vreodată?” – Claire, o elevă (în Olson, 2006)

Până acum s-a scris destul despre evaluarea academică pentru a umple o bibliotecă, dar când te gândești la asta, toată întreprinderea se rezumă în realitate la un simplu dans de doi pași. Avem nevoie să strângem informații despre cum se descurcă elevii, iar apoi trebuie să le împărtășim aceste informații (alături de judecățile noastre, poate) elevilor și părinților. A strânge și a raporta – cam asta e totul.

Spuneți că diavolul e în detalii? Poate, dar aș spune că prea multă atenție la particularitățile implementării ne pot distrage de la imaginea de ansamblu – sau cel puțin de la o serie de concluzii remarcabile care provin din cele mai bune teorii, practici și cercetări legate de subiect: Colectarea informațiilor nu necesită teste, iar împărtășirea acestor informații nu necesită note. De fapt, elevii ar fi mult mai bine fără aceste relicve ale unei epoci mai puțin luminate. Citește în continuare

Prea multe jucării…

Anul trecut am scris despre Moș Crăciun și despre cum, dacă alegem să-i încurajăm pe copii să creadă în el, ar fi bine să-i scutim de condiționări și amenințări.

Anul acesta veți crede că m-am transformat într-un adevărat  Grinch (scuze, însă n-am găsit echivalentul românesc). Cred că totul a început cu postarea Dianei despre consumism și marketing agresiv. Și-a culminat cu un articol cules de pe facebook despre efectul excesului de jucării asupra copiilor.

Poate și vizita la hypermarket de-aseară m-a făcut să mă gândesc serios la treaba asta cu Crăciunul și darurile. Da, știu ce se spune: nu-i despre daruri, e despre generozitate, căldură, împărtășire. Ce bine-ar fi! Însă, din păcate, Crăciunul nu prea e despre toate astea. Mai ales pentru copii. Cred că pentru majoritatea, totul se rezumă la cadouri. Asta așteaptă, asta visează, asta speră: să primească tot ce-au scris pe listă sau în scrisorica pentru Moș Crăciun. Și nu-i putem învinovăți, din moment ce noi începem încă din primul an de viață să-i învățăm așa. Cu cele mai bune intenții, desigur, însă fără să ne gândim prea mult dacă efectul va fi într-adevăr cel sperat. Citește în continuare

Bibi are nevoie de noi!

Am ezitat, spre rușinea mea, să pun pe blog postarea asta. ”Un alt fel de educație” nu e ceea aș numi blog convențional, ci e cumva specializat. Și mă temeam că poate voi, cititorii, vă așteptați să găsiți aici doar conținut informativ despre alternative educaționale. Și chiar n-aș vrea să vă dezamăgesc.

Dar cazul lui Bibi m-a impresionat profund, la fel cum m-au emoționat toți cei care s-au mobilizat pentru a strânge banii de care are nevoie. Așa că n-am putut sta cu mâinile în sân. M-am alăturat grupului de mămici care confecționează diverse lucrușoare frumoase pentru a fi vândute la Talcioc (da, mă pricep puțin la croitorie și, dacă sunteți curioși, îmi puteți vedea și cumpăra creațiile sambăta asta la Casa Mărgărit), am postat link-uri pe rețelel de socializare, am pus banner pe blog (l-ați observat cumva?), am dat sms la 848. Mi-a rămas să vă spun și vouă:

Cu 2 euro „Donezi o picatura de viata „. Trebuie doar să trimiți un sms gol la 848 în perioada 10-16 decembrie.

Sau poți suna de pe Romtelecom la următoarele numere:

0 900 900 301– 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel

Și mai poți dona oricând în contul lui Bibi:
cont (lei) RO24 BTRL 0140 1201 N396 55XX
Banca Transilvania
Titular cont: Filip Bogdan-Liviu

Dacă vreți să combinați o faptă bună cu un cadou, puteți cumpăra de pe pagina de Facebook dedicată lui Bibi tot felul de lucruri, de la hăinuțe de copii pictate manual la accesorii handmade donate de oameni talentați. Și, desigur, nu uitați de Talciocul de sâmbătă! Eu voi fi acolo cu decorațiuni pentru brad și casă.

Despre Bibi puteți citi pe blogul lui, dacă nu îl cunoașteți deja.

Unschooling: o abordare de tipul „nu te băga”?

de Idzie Desmaires

Am auzit, prea des pentru gustul meu, unschooling-ul fiind descris (în mare parte de către nepracticanți sau de către cei care abia iau contact cu acesta) ca o abordare  de tip ”așteaptă până când întreabă ei” sau ”nu te băga” și asta mă face de fiecare dată să oftez. Mă întreb dacă nu cumva asta vine de la faptul că relaționarea multor părinți cu copiii lor este deseori confruntațională, autoritară și, în general, de o natură mai coercitivă? Poate când se gândesc la ”a nu-i forța” pe copii să facă anumite lucruri, cred că nu le-ar putea nici sugera activități sau altceva, pentru că modul în care sunt obișnuiți să interacționeze cu copiii lor este cel al al unui Părinte sau Profesor autoritar! Poate nu-i așa. Doar am propus asta, pentru că nu știu de fapt de *unde* vine această prejudecată! Dacă aveți vreo idee, mi-ar plăcea s-o aud. 🙂 Dar să mergem mai departe.

Indiferent de unde vine această prejudecată, rămâne faptul că este destul de comună. Și e atât de departe de adevăr! Cred că oamenii se lasă prinși de ceea ce percep ca reguli, de ce ”face” și ”nu face” sau ce ”poate” și ”nu poate face” un copil neșcolit, încât esența filozofiei și a stilului de viață, acela al părinților și copiilor trăind și învățând liberi împreună, pare să fie uitată. Citește în continuare

Unschooling la radio de 1 decembrie

Mă bucur să vă pot anunța că joi, 1 decembrie, de la orele 9:00, 15:00 și 22:00 mă veți putea auzi vorbind despre homeschooling și unschooling la radio Itsy Bitsy, în cadrul emisiunii ”Meditații pentru părinți”. Gazda emisiunii, Adriana Titieni, m-a întâmpinat cu un zâmbet cald și o mulțime de întrebări interesante despre educația acasă. M-am simțit minunat în studio și aproape am uitat că discuția noastră e înregistrată și va fi mai apoi auzită de toți cei care vor fi pe recepție de ziua României. Vreau să-i mulțumesc pe această cale Adrianei, atât pentru căldura cu care m-a întâmpinat și m-a ajutat să trec peste emoții, cât și pentru ocazia de a vorbi la un post de radio despre această alternativă la sistemul de școlarizare.

Dacă nu aveți postul Itsy Bitsy memorat pe radio-ul din mașină sau de acasă, puteți asculta online pe site-ul lor. Aștept părerile voastre în secțiunea de comentarii de mai jos sau pe pagina de Facebook. O mică precizare: eram răcită, sper să nu vă sperie vocea mea. 🙂