Educația acasă nu intră în planurile ministerului

Vă mai amintiți de doamna deputat Carmen Axenie, cea care a vorbit despre homeschooling în parlament? Am mai pomenit-o pe aici în februarie anul trecut, când discuțiile despre legalizare luaseră amploare pe internet. Am salutat încă de pe atunci inițiativa dumneaei, dar mi-am păstrat o oarecare doză de scepticism. Tare   mi-era greu să cred că o alternativă atât de neobișnuită va trece de stadiul de polemică bună de muls pentru audiență, așa că n-am stat ca pe ace.

M-a întrebat cineva de curând ce se mai aude cu proiectul de legalizare a educației la domiciliu și m-am pus pe căutat pe blogul doamnei deputat. Și cum cine caută găsește (tre’ să-ți placă zicala asta plină de înțelepciune, nu?), am găsit și eu răspunsul oficial al ministerului:

Dacă nu reușiți să citiți de pe copia scanată pe care v-am arătat-o ca să certific autenticitatea, vă ajut:

Proiectul Legii educației naționale prevede la articolul 25 (3): ”Pentru copiii cu cerințe educative speciale sau nedeplasabili din motive medicale se poate organiza învățământ la domiciliu sau pe lângă unitățile de asistență medicală”. În aceste circumstanțe, considerăm că problema copiilor care necesită într-adevăr școlarizare la domiciliu este deja rezolvată. Ceilalți elevi din învățământul preuniversitar beneficiază de școlarizare prin formele prevăzute în textul legii (învățământ cu frecvență sau, după caz, cu frecvență redusă), care le asigură condiții superioare de pregătire, sub supravegherea cadrelor didactice calificate, garantându-le socializarea, antrenarea în activități extrașcolare, exercitarea unor influențe educative autorizate.”

Chiar dacă ați reușit să treceți peste limba de lemn, poate aveți nevoie de încă o traducere: ”Niciun copil care poate merge sau fi transportat la școală nu va scăpa, ci va fi obligat să treacă prin fabrica de cetățeni supuși, condusă de specialiști care vor doza exact socializarea, activitățile extrașcolare și influența educativă autorizată astfel încât produsele rezultate să se ridice la standardele propuse. Nu ne pasă ce cred părinții sau copiii despre asta, scrie în lege, negru pe alb, deci așa trebuie să se facă.”

Veste bună sau proastă? Depinde cum privești.

E păcat că rămânem la discreția subterfugiilor și găurilor din lege pentru a ne educa acasă copiii (găsit școală-umbrelă, găsit bani pentru taxă). Cred că situația asta incertă îi descurajează pe mulți până la renunțare.

E bine că încă mai avem libertatea de a face HS așa cum vrem și credem de cuviință. Nu-i greu să-ți închipui ce s-ar întâmpla dacă s-ar legaliza: tone de hârțoage (aprobări, adeverințe, foi matricole etc.) și vizite la tot felul de oficii, curriculum forțat, standarde, teste, calificative, plus supraveghere din partea statului ca nu cumva să ne-ndoctrinăm copiii cu cine știe ce idei neobișnuite (libertate, stimă de sine, curiozitate etc.). Așa se-ntâmplă prin unele state din patria-mumă a educației acasă, așa că la ce să ne-așteptăm de la statul român pe care-l știm băgăcios și nepăsător față de libertățile și drepturile cetățenilor săi?

Voi ce ziceți? E de bine, e de rău?

8 răspunsuri

  1. Eu locuiesc int-run stat care imi permite sa fac ce vreau cu copilul. Suntem la inceput, dar timp de 2 ani a fost o lupta cu mine si cu indoctrinarea pe care am primit-o de-a lungul vietii. Nu este deloc usor sa schimbi mentalitatea unui popor. De cand mi-am schimbat eu viziunea despre scoala am inceput sa influentez pe toti cei din jurul meu si sa-i provoc sa caute sa afle mai mult, sa citeasca mai mult si sa se intoarca in timp la viata lor de scolari.

    Se ingroasa treptat randurile celor care devin informati si incep sa aleaga alte forme de invatamant. Si in familia mea din Ro sunt astfel de schimbari. Nu stiu care va fi rezultatul, dar sunt incantata ca au totusi mai multe optiuni. As vrea sa fac mai mult pentre cei din Romania dar nu stiu cum.

    Si nu in ultimul rand, sunt incantata ca am dat peste blogul tau. Faci o treaba excelenta.

    • Bun venit pe Un alt fel de educație!

      Mulțumesc pentru apreciere! Mă bucur și eu că ai dat peste blogul meu și sper să-ți fie de folos. ”Deșcolirea” e într-adevăr un proces dificil, pentru că ne-au fost insuflate niște idei și prejudecăți exact în perioada formativă. Mă bucur că ai reușit și că îi inspiri și pe cei din jur să-și pună întrebări și să caute răspunsuri în locuri neconvenționale. Nu știu ce poți face pentru cei de aici, decât să-i ajuți pe cei pe care-i cunoști personal să afle că au alternativa asta. Eventual să-ncepi un blog în care să scrii cum e educația acasă pentru voi….

  2. m-a intrebat o mamica daca e posibil sa vina cineva la baiatul ei acasa imobilizat deja de 3 luni la pat. Intrebare : avem bani pentru hs??? oricum chestia cu „dreptul la educatie” a copiilor e ceva de domeniul declaratiilor … „universale” dar trecute

    • Bun venit, Mihaela!

      Îți mulțumesc pentru comentariu! Știu că retorica autorităților spune că educația publică este gratuită, dar e clar că nu-i așa, ba dimpotrivă. Eu n-am cunoscut nicio familie în care școala să nu fie una dintre cele mai mari cheltuieli. De multe ori se întâmplă ca măcar salariul unuia dintre părinți să fie cheltuit pentru a ține copilul/copiii în școală. Iar dacă vrei sistem privat e și mai greu.
      În ce privește HS-ul, multă lume are o părere formată, puțină chiar se informează înainte. Nu știu care e cazul tău, dar cred că ai nevoie de ceva mai multe informații despre tipul acesta de educație înainte de a spune că nu e viabilă din punct de vedere economic. Din păcate, familiile care fac HS la noi în țară nu-și fac publică experiența, așa că nu putem decât să ne uităm la ce se întâmplă în celelalte țări. John Holt prezintă în mai multe rânduri mame singure care reușeau să-și educe acasă copiii și să muncească în același timp. Soluții se găsesc, dacă alegi stilul acesta de viață și dacă vezi în drepturile copiilor ceva mai mult decât simple ”declarații” trecute.
      Sper să nu te descurajeze replica mea, ci să te motiveze să afli mai multe despre HS.

      • mamica respectiva nu stie ce trebuie facut. ne vom interesa. ar fi dorit un caddru didactic. Am si un alt caz fericit : o colega din sistem are copilul cu probleme; preda la scoala se duce acasa continua „serviciul” cu propriul copil. e greu dar e o mama fericita!! si l-a invatat pe copilul ei ca nu trebuie sa te lamentezi, ci sa lupti!!

  3. Unele state au tone de hirtoage pentru ca parintii care au vrut sa faca hs au acceptat acest lucru. Ei au fost multumiti ca li se permite sa faca hs. Statele in care parintii sint liberi sa faca hs cum cred de cuviinta sint asa pentru ca parintii au inteles ca trebuie sa lupte pentru dreptul lor. Nu s-au multumit cu firmituri.

    Daca exista parinti in Romania care vor sa faca scoala acasa in libertate, trebuie sa lupte pentru acest lucru, nu numai pentru legalizare. Dar inca exista foarte putini parinti care inteleg ce inseamna homeschooling.

    • Am observat și eu că puțini știu ce înseamnă HS, deși mulți își dau cu părerea. Încerc să contribui la schimbare, scriind, traducând și ”împrumutând” cărți și sunt destui care vor să afle mai multe. Primesc aproape în fiecare zi câte un mail sau un comentariu în care cineva îmi cere una sau mai multe cărți, așa că am motive să sper. 🙂

  4. din punctul meu de vedere e de bine :), exact din motivele precizate in ultimul paragraf.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s