Pentru că m-am săturat să adaug în fiecare zi buline negre pe vestuța României. Avem birocrație, taxe, gropi, gunoaie, canale pe mijlocul șoselelor, câini comunitari, cetățeni ”sofisticați” care-și evacuează secrețiile de tot felul pe stradă, DAR NU avem spitale curate și dotate cu aparatură medicală, manuale școlare eficiente, parcuri și spații verzi, locuri de joacă sigure.
Toate cele de mai sus se leagă de educație. Știți, educația, acel ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societății etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportare civilizată în societate. [Var.: (înv.) educațiúne s.f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis. (sursa: www.dexonline.ro) Nu suntem noi, românii, foarte buni la definiții?
Cred cu tărie că sursa problemelor cu care ne confruntăm zi de zi este sistemul de învățământ, atât de complex, încât e nevoie de o mulțime de adjective pentru a-l descrie: anacronic, corupt, decăzut, dezechilibrat, dezorganizat, ineficient, inutil și multe altele. Într-un cuvânt, e repetent. A eșuat la toate materiile. I-au scăzut nota la purtare pentru indisciplină. Părinții nici măcar n-au dat pe la școală să afle ce face ”odrasla” lor. A ajuns până la urmă la școala de corecție. Vor reuși oare să-l aducă pe drumul cel bun?
Am ajuns parte din sistem anul trecut când am predat la o școală generală. După entuziasmul din primele zile, m-au invadat toate frustrările pe care le avusesem ca elevă. Imaginați-vă cum e să stai 6-7 ore într-o clădire ternă și neprimitoare, într-o bancă incomodă, ascultând și notând ca un mic roboțel tot ce ți se spune, ridicându-te și așezându-te la comandă. Străduiește-te apoi să înțelegi o prelegere despre un subiect care de cele mai multe ori nu te interesează. Apelează la manualul gros și lipsit de atractivitate pentru a-ți completa golurile din minutele în care mintea ți-a zburat pe fereastră. Fă-ți toate temele cu religiozitate, chiar dacă nu le vezi rostul. Tremură atunci când catalogul se deschide la pagina pe care ți-e scris numele de familie. Tremură atunci când profesorul te ”ascultă” cu intenția să te ”prindă”. Tremură la testul-surpriză.
Teamă, frustrare, tristețe… Asta vedeam pe chipurile copiilor. Paradoxal, chinul acesta este cu totul inutil. Nu primesc mare lucru în schimbul anilor celor mai frumoși. Nu vor absolvi cu cine știe ce cunoștințe utile și, în niciun caz, nu vor avea abilități care să-i ajute la viitorul loc de muncă. Vor fi doar bucuroși că au scăpat.
Ei sunt viitorii avocați, medici, politicieni, bucătari, sportivi, jurnaliști, profesori. Îi vrem marcați de traume, nepoliticoși, intoleranți, corupți? E clar că nu, din moment ce ne plângem de clasa politică, de personalul medical, de funcționari. Am putea încerca să-i educăm cu adevărat pe cei mici, să le insuflăm valorile după care tânjim, să le cultivăm atât inteligența, cât și sufletul.
Temă pentru acasă: Am găsit un articol scris cu vervă de un absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare despre starea învățământului românesc. Vă invit să-l citiți aici.
Filed under: Diverse | Tagged: absolventi, Educaţie, inteligenta, invatamant romanesc, repetent, valori |
Un alt fel de educație 
Scoala trebuie sa ne scoata educati, nu buni de lucru.
@Cristina: Sunt de acord că mentalitatea comunistă, ideea de îndreptățire și pretenția ca statul să rezolve tot sunt probleme mari ale societății noastre. Dar, dintre toți factorii care ne influențează, învățământul este cel care își arogă misiunea de a educa generațiile și de a le pregăti pentru a face parte din această societate. Până la urmă, după cel puțin 12 ani în care, obligatoriu, școala este principala ta preocupare, trebuie să rămâi cu ceva. Din păcate, cel puțin momentan, absolvenții nu rămân cu mare lucru. Părerea mea este că ei capătă, în schimbul tinereții și nevinovăției lor, mai multe în minus: informație multă, prost organizată, de prea multe ori expirată, o perspectivă superficială asupra lumii, lacune serioase în educația estetică, serioase probleme la capitolul interacțiune socială etc.
Din moment ce eșuează lamentabil la ceea ce-și propune, nu e normal să-l blamăm?
Ți-am vizitat blogul și te admir, pentru că și eu cochetez cu ideea de homeschooling pentru copiii mei. Dar în România, deocamdată, toți trebuie să trecem prin școală ca să fim pervertiți și scârbiți de cunoaștere.
Noi zicem ca scoala are interesul sa scoata absolventi cu cunostinte serioase. Noi zicem ca rolul scolii este sa scoata oameni invatati. Aici este greseala noastra.
Scoala nu are acest interes. Agenda ministerului educatiei este sa scoata oameni buni de lucru si buni de platit taxe. Oameni care nu trebuie sa gindeasca pentru ca au fost invatati ca guvernul va gindi pentru ei. Un fel de robotei care executa exact cum au fost programati.
Pina cind statul nu sta deoparte cind vine vorba de educatie, oamenii nu vor fi liberi sa gindeasca si deci nu se vor numi educati, ci indoctrinati.
„Agenda ministerului educatiei este sa scoata oameni buni de lucru si buni de platit taxe.”
Este într-adevăr plauzibil ce spui, dar n-ar fi puţin dacă ar reuşi să ne scoată măcar oameni buni de lucru. 🙂
„Ei sunt viitorii avocați, medici, politicieni, bucătari, sportivi, jurnaliști, profesori.”
Ai uitat sa spui de ingineri. Te iert de data asta. :p
On topic: Parca si acum tin minte senzatia pe care o aveam cand se deschidea catalogul. 🙂
Sursa problemelor nu este sistemul de invatamint. Sursa problemelor este prezenta mentalitatii comuniste. Ideea de indreptatire si aceea ca statul trebuie sa rezolve orice problema.